Viața cu copii

copil tinandu-se de degetul tatalui

Auzisem că ți se schimbă viața odată ce ai copii, însă era un concept destul de abstract – îmi imaginam că voi avea mai puțin timp pentru mine și lucrurile care îmi plac și că voi avea alte resposabilități, dar cam atât. Realitatea însă a fost alta, impactul fiind mult mai mare. Practic viața ni s-a schimbat radical dim momentul în care a aparut prmul copil.

După cum spuneam, mă așteptam la schimbări mari, motiv pentru care am tras de timp cât de mult am putut, adică până pe la 35 de ani. Această decizie a venit, normal, cu plusuri și minusuri. Adică am profitat de viața la 20 de ani ca să ne distrăm, să ieșim în cluburi, să mergem la petreceri, să călătorim. Decizia a avut însă și urmări mai puțin binevenite, ca de exemplu faptul că la 50 de ani vom avea copilul la facultate (și deci va trebui să producem din plin), sau că forma fizică de la 37 de ani nu se compară cu cea de la 27 când vine vorba de ridicat copiii în brațe, alergat cu ei prin parc sau alte forme de joacă. Trăgând linia însă, cred că am luat decizia potrivită pentru noi (nu spun corectă, deoarece fiecare are felul său de a privi viața).

Timpul

Timpul se distribuie total diferit odată cu apariția copiilor. Parcă nu îți mai ajunge niciodată, cel puțin nu pentru ce ai vrea să faci pentru tine. Mă refer la hobby-uri, distracție (mă refer aici la socializarea cu adulți, deoarece te distrezi și cu cei mici, însă este altă treabă), relaxare, timp dedicat ție.

Daca ai norocul de a avea ceva ajutoare (mamă / soacră etc), nu simți un mare impact. Daca nu ai acest noroc, poți încerca sa apelezi la o bonă. Am auzit de oamni care au făcut asta și au avut noroc, însă noi nu am încercat. Am auzit mai mulți care NU au avut noroc cu bonele, și am preferat să nu riscăm…

Pentru mamă este și mai complicat, deoarece ea stă acasă cu bebe toată ziua. Cel puțin în primele luni viața socială este ca și inexistentă, nu mai are parte nici măcar de interacțiunea cu colegii de serviciu. Toate acestea se adaugă peste dereglările hormonale aferente sarcinii.

Vacanțele

Vacanțele rămân cum le știai DOAR dacă lași copiii la bunici… Dacă pleci cu ei în vacanță, lucrurile se schimbă radical. Dacă ai un singur copil, cel puțin în primii ani mai merge să stați în aceeași cameră. Cand apar doi trebie neapărat să alegi un apartament (sau 2 camere), deci costurile urcă rapid.

Vacanțta în sine se învârte în jurul lor și trebuie să iți planifici ziua în funcție de necesitatea lor de somn, joacă, etc.

Ține deasemenea seama că unui copil îi sunt necesare câteva zile (3-5) pentru a se acomoda cu un loc nou. Pentru ei (în special când sunt foarte mici) este traumatizant să îi duci într-un loc străin.

Viața socială

După un timp constați că nu prea mai ieși în oraș cu prietenii care nu au copii. Îi înteleg, deoarece vor și ei sa stea în liniște când ies, nu să alerge după copii sau sa fie călariți cât timp își savurează cafeaua sau mâncarea. Nici ție nu prea îți mai arde. Eu personal mă stresez să nu deranjeze lumea din local, așa că de multe ori nu prea îmi tihnește. Am găsit însă cateva localuri cu loc de joacă pentru copii, unde poți sta liniștit cât ei se joacă.

Ajungi să ai noi prieteni în parc – mă refer la alți părinți care ies cu copiii lor. Cel puțin cât este frumos afară, parcurile sunt pline, deci ai cu cine schimba o vorbă.

Aptitudini parentale

Dacă ai facut copii, ar trebui să și faci tot ce poți pentru a îi crește bine. Așadar te apuci de citit cărți de parenting. Acumulezi multe inforamții: unele ți se par folositoare, altele exagerate sau pur și simplu nepotrivite. Misiunea de parinte nu este deloc ușoară, însă poate fi plăcută și te poate ajuta și pe tine să devi o persoană mai bună.

Concluzie

Mi se pare că am scris mai mult despre lucruri mai puțin fericite aici. Am facut asta mai mult pentru că în general auzi doar lucruri bune și vesele, și tinzi să crezi ca toate sunt roz. Viața de părinte vine cu multe responsabilități si momente dificile, însă în momentul când ești imbrățișat și auzi un „te iubesc tati!”, cand răsună un râs vesel de copil sau ajungi acasă și ești întâmpinat de chiote de bucurie, nimic din ce am scris în prima parte nu mai contează!

Găsisem o vorbă care îmi place mult: „Nu ne oprim din joacă pentru că îmbătrânim, ci îmbătrânim pentru că ne oprim din joacă”. Copiii te ajută să redescoperi joaca aceea inocentă pe care o credeai pierdută.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *